Danubius Universitas, Vol 1, No 1 (2019)

Abstract

Furtul în scop de folosință face parte din grupul de infracțiuni prevăzut în primul capitol al Titlului II cu denumirea „Infracțiuni contra patrimoniului” din cadrul Părții speciale a Codului penal român. Furtul în scop de folosință poate fi definit ca fiind fapta unei persoane de a sustrage un vehicul cu scopul de a-l folosi pe nedrept, precum și fapta persoanei de a folosi pe nedrept un terminal de comunicații al altuia sau de a folosi un terminal de comunicații racordat pe nedrept la rețea, dacă s-a produs o pagubă. În esența sa, furtul în scop de folosință reprezintă o variantă asimilată a infracțiunii de furt simplu sau furt calificat.