Danubius Universitas, Vol 1, No 2 (2019)



Poezii

Orientale lirice


Alina Cheșcă1


1. POEMUL ZEULUI ALBASTRU

Doamne, s-a întors viaţa la mine

a venit tiptil, într-o vară cu aromă de istorie

cu cer grav şi frumos ca o noapte adâncă

timpul devenise auriu şi fierbinte

şi m-am înveşmântat în el ca-ntr-o mantie fermecată



trecuseră ani de când zeul albastru

nu mai coborâse pe pământ

iar eu îmi lăsasem inima într-un cufăr uitat de lume

şi Doamne, câte rugi înălţasem către tine

să mă mai binecuvânteze o dată mângâierile zeului

sa-mi mai las trupul răsfăţat de nectarul ceresc

în nopţi cu aromă de nemurire



şi mi-ai răspuns, Doamne,

trimiţându-mi vise de aur

IAR ARIPA ÎNGERULUI S-A DESCHIS DEASUPRA MEA

CA LA O BINECUVÂNTATĂ RUGĂ

am pornit la drum, Doamne,

în căutarea inimii mele pierdute

ştiam că voi străbate păduri şi deşerturi

până să-mi regăsesc miracolul

sub chip de sărut nemuritor

zeul mă aştepta zâmbind în lumina binecuvântată

şi din palmele lui a ţâşnit inima mea

zvâcnind în fericirea fără de pereche

mână în mână am colindat străzi atemporale

ne-am îmbrăţişat sub ploaia de aur

trimisă din cerul Tău, Doamne

iar noaptea zeul mi-a învăluit trupul în ambrozie şi nemurire



SUNT ÎN MÂNA TA, DOAMNE,

CU TOATĂ FERICIREA MEA PĂGÂNĂ ŞI SFÂNTĂ

m-am îmbolnăvit de viciul vieţii

IAR ÎN VÂRFUL PENIŢEI MELE

STĂ IUBIREA FĂRĂ SEAMĂN

ŞI ALBASTRUL CERULUI TĂU

îngăduie-mi, Doamne, să-mi păstrez inima în palmele zeului

să mă hrănesc din propria mea patimă

până când voi trece pe poarta ce duce la Tine

sunt sus, foarte sus, Doamne, nu-mi topi aripile

lasă-le să mă poarte mereu spre ceea ce sunt eu

lasă-mă să-mi respir libertatea

precum o pasăre cântătoare în dimineţi fermecate



SÂNGELE ZEULUI CURGE ACUM PRIN PENIŢA MEA

prin trupul meu zvâcnind de tinereţe

prin visele mele hoinărind peste cetăţi şi păduri

din el îmi iau stropul de Rai

cu care mă voi înfăţişa înaintea Ta, Doamne,

în ziua din urmă



DA, DOAMNE, CU SÂNGE ŞI PULBERE DE RAI

ÎŢI SCRIU EPISTOLA ACEASTA

ce nu aş vrea să se termine niciodată



lasă-mi pe veci visarea, Doamne!

25.06.2015

Praga

2. COPIII MARILOR FERICIRI

aripa copilăriei mă învăluie

cu voluptatea aducerii-aminte

s-a întors la mine sufletu-mi călător

Dumnezeu nu m-a uitat

mi-a trimis un miracol din zăpezile veşnice

ninge, în sfârşit, ca acum o viaţă

când mă bucuram de secundele eterne

şi-mi îmbrăţişam sufletul

în poezii nescrise încă



te-ai întors din tărâmuri boreale

şi mi-ai adus bucuria începutului de viaţă

mi-era dor de mine ca şi când

n-aş fi existat niciodată



AM NEVOIE DE POVESTEA ACEASTA

CA DE O TRANSFUZIE DE VIAŢĂ

râd şi plâng ca atunci când dansam

frumoasă în vremuri de aur

cuprinsă fără scăpare în braţele tale

un Don Quijote erai

cu tinereţea zvâcnindu-ţi în cuvinte

timpul este o iluzie

e rece fără tine”, îmi spui

mi-e frig departe de tine

şi totuşi inima mi-e fierbinte

precum în copilăria noastră din altă viaţă

mai frumoasă decât toate vieţile la un loc



cu un sfert de veac în urmă

eram copiii viitorului

acum suntem copiii trecutului nostru

mai frumoşi decât ne aminteam

visele se împlinesc”, îţi spun

always, alaways, my beauty”, îmi răspunzi

plimbându-te prin oraşul naşterii mele

ca şi cum

te-ai plimba prin trupul meu fără timp

suntem iubiţii propriilor noastre vise



I will never forget you!”

pentru noi, limbile ceasului merg înapoi

SUNTEM MAI TINERI DECÂT ÎN COPILĂRIA NOASTRĂ

CĂLĂTORIM PRIN AMINTIRI DE AUR

nimic nu se sfârşeşte

suntem copiii miracolelor

copiii zăpezilor

copiii marilor fericiri

16.12.2016



3. ZĂPEZI ŞI DEŞERTURI

Au dispărut toate lumile

dar tu mi-ai construit o Lume Nouă

la est şi la vest de inimă

mi-ai construit zmeie pentru înălţat vise

şi corăbii care să mă ducă pe Drumul Mătăsii

mi-au înviat anii

şi mi-am scris cu dalta pe suflet

un nume nou ştiut dintotdeauna



SUNT O CLEOPATRĂ CONVERTITĂ

LA ZĂPEZILE VEŞNICE

rochia albastră e făcută din ochiul tău

deschis peste trupul meu de regină neîmblânzită

peste sufletul meu de zână adormită în culcuşul lumii

venim din acelaşi timp

din aceeaşi vecinătate a lumii

din aceeaşi cuşcă cu gratii de aur

am îmbrăţişat aceiaşi copaci

şi-am dansat prin aceleaşi furtuni

noaptea am privit aceleaşi stele

şi-am călătorit cu Carul Mare spre aceleaşi tărâmuri



în patul dintre palmieri

se duce războiul de cucerire a lumii

în noi e toată copilăria cerului

nici unul nu pierde

amândoi câştigăm viaţa fără hotar

iar noaptea ne înfloreşte acoperişul inimii



m-am întors la tine ca la o navă clandestină

cu stindardul fluturând spre soare

cu promisiunea libertăţii sfinte

şi aerul mirosind a pasăre Phoenix

mă privesc în oglinda mare cât un megalopolis

şi văd cum îmi înfloresc ochii

mâinile tale se cufundă în mine

ca-n apele Mekongului

şi le scoţi colorate de maci



drumul s-a îmbolnăvit de iubirea copilăriei

tristeţea e-n ochi şi-n rădăcinile cuvintelor

şi totuşi e-atâta vară în iarna ce se-apropie

DEPARTE, ÎN TEMPLE,

ARD BEŢIŞOARE LA UMBRA LUI BUDDHA

patul nostru e mătasea lumii

răsăritul planetei spre care eu alerg despletită

şi ţes poveşti pe care omenirea le uitase demult



nu ne-a îmbătrânit tinereţea

nici muzica noastră nu a murit

cine mai credea în sângele nostru

în timpul de adolescenţi cu iubirea în celule

în râsul hohotitor până la capătul lumii

tu ai crezut în frumuseţea din mine

eu am crezut în apa vie din seva ta

şi-n copilăria noastră nemuritoare

am crezut împreună în nebunia din noi

în drumul lui Magellan

ce ne străbate trupul în toate punctele cardinale



la capătul pământului ne va aştepta mereu soarele

ne vom cufunda în vara

din sufletul nostru de aur

27.11.2017





4. NOAPTE DE LUMINĂ

noapte visată şi regăsită

printre seminţele timpului

învăluită în patimi cu aromă de opium

şi de poezie sângerândă precum amurgul

o astfel de noapte mă trezeşte

din aşternutul de himere

din visul pietrei ţărmului

din cetatea cu porumbei

rotindu-se prin Agora



într-o astfel de noapte

cresc ziduri de stele

tu îmi citeşti în palmă toată istoria

în ea sunt scrise caravanele

versetele străvechi

poemele de iubire

nopţile de amor

binecuvântarea sferelor



în palma mea tu îţi citeşti naşterea

şi vieţile din alte ceruri

pe când trimiteai răvaşe zeilor

şi-i implorai să-ţi aducă

amfore cu ambrozie

şi o fiică a nopţii care să te înveţe

că există viaţă după moarte



şi rugile ţi-au fost ascultate

suntem două animale la pândă

căutându-se unul pe altul

două animale ce-şi adulmecă moartea

şi luptă cu sânge şi nebunie

vânându-şi pasiunea prin nopţi ca acestea



SUNTEM DOUĂ FERICIRI PURTATE DE VALURI

PE UN ŢĂRM CU DORURI ANCESTRALE



5. SCARĂ LA CER

există undeva, departe, o insulă fără nume

unde oamenii se iubesc în voie

iar DUMNEZEU coboară printre ei în fiecare zi

să le aducă aminte că iubirea e sfântă

şi că fiecare sărut deschide Porţile Raiului



6. CARAVANSERAI

Am traversat nisipurile

prin oaze mi-am aşternut poemele şi iubirile

prin DUMNEZEU mi-au înverzit binecuvântatele insule



Eu nu călătoresc prin lumea asta

ci prin constelaţii divine

mi-am petrecut ultimele vieţi

iubindu-mă cu duhurile nisipurilor

lăsându-mi sângele prin temple de aur

colecţionând idoli, înălţând castele

să-mi adăpostesc propriile vise



DEASUPRA MEA BÂNTUIE AMORURILE

CU ARIPI DE ULII

prădându-mă, hrănindu-se din mine cu lăcomie

trupul meu e o adevărată Agora

unde prinţii poposesc la lăsarea serii

şi mai pun câte-o cărămidă

pe Altarul Soarelui



MEREU ÎNTRE DOUĂ LUMI

TREC PRIN VIAŢĂ

ÎN CALEAŞCA DE AUR A FARAONULUI

nu vreau să ştiu

unde se termină realul

şi unde-ncepe mirajul



7. SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU

Aşază, DOAMNE, pe umerii mei

tristeţea întregii lumi

eu sunt puternică, DOAMNE

ştiu să transform râurile de sânge în curcubeie

pe care să ieşim la promenadă cu toţii

de Crăciun, de Ramadan, Hanuka sau Diwali



DOAMNE, ia din zilele mele şi fă-le

sânge curat pentru muribunzi

sevă pentru păduri şi apă vie

pentru toate vieţuitoarele pământului



ia din poezia mea

şi dă-o celor ce doresc războaie

convinge-i că singurul război trebuie să fie

cel pentru supremaţia bucuriei

ia din aerul meu, DOAMNE

şi îmbracă Planeta în miros de flori

ia-mi văzul şi fă din el

covoare pentru rugăciuni

ia-mi hrana şi somnul

şi fă din ele ogoare şi păduri nesfârşite



îţi dau şi amintirile, DOAMNE

să faci din ele iubiri mai mari decât viaţa

ia-mi cărţile, dar fă-i pe copiii lumii

să trăiască într-o eternă poveste

ia-mi prietenii şi fă-i îngeri la dreapta Ta

ia din anii mei şi dă-le lor veşnicia, DOAMNE.

ia-mi sufletul şi împarte-l la şase miliarde

dar lasă-i pe toţi să cânte, sa viseze şi să râdă

IA-MI TOT CE AM, TOT CE ŞTIU, TOT CE IUBESC

ŞI DĂ-LE OAMENILOR

TOT CE POT AVEA

TOT CE POT ŞTI

ŞI TOT CE POT IUBI


1Conf.univ.dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi.


Refbacks

  • There are currently no refbacks.
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution 4.0 International License.