Danubius Universitas, Vol 1, No 2 (2019)


Desant LIRIC chișinăuan


Victoria Fonari1


POEZII DIN CARTEA „FERICIREA DIN CLEPSIDRĂ”

(Roman: Ed. PapiruS Media, 2018)



Înfiptă în umerii tăi

Planez

cu aripile iubirii

înfipte în umerii tăi

umeri care mă înalţă

şi mă consolează

umeri

după care nu mă văd

dar nici tristeţea / singurătatea nu mă vede

şi inima mi se desface ca un compas

e gata de circumferinţă

şi arcul săgetează timpul

spaţiul se dilată

senzaţii omină

iar raţiunea o ia la promenadă

şi-i admiră esenţa

nu mai există o altă referinţă





Topirea timpului

Se topeşte timpul

În melodia unui tango

[Din nicicând şi niciodată]

Strunele percep clipele în acorduri

Se topeşte timpul

În tăcerea paşilor

Atingeri de glezne străpung veşnicia

Încălzeşte ceara din vine

Sângele devine lavă

Topeşte timpul



Labirintul clipelor

Se despică timpul

şi zgârie prin clipă

şi ne mângâie cu orele

şi ne uită cu zilele

şi grăbim săptămânile

şi chemăm anii

Ascundem în calul troian

Destinul



Fluturii – umbre de frunze

Respiraţia ta mi-a scos cercelul din ureche

L-am căutat printre Frunze

Umbrele l-au ascuns

Respiraţia ta rămânea în urmă

Încerca să releve prezenţa luminii

Eu vedeam noaptea

O noapte supărată, flămândă, arţăgoasă

Respiraţia ta oferea culoare coroanelor de copaci

Iar umbra metamorfoza frunzele în fluturi

Care au început să zboare

Un future mi s-a aşezat în braţe

Cuminte s-a transformat în cercel



Vreau să rămân în primăvară

Foşnesc frunzele amar

În decolteu sentimental

Vreau să revin în primăvară

Prin ploaia rece devastată

Prin străzi din curcubeie înnodate

Vreau să trăiesc în primăvară

În muguri de cireşi zglobii

În care se ascund poezii

Şi fie frigul de afară

Să alunge tot ce e duios

Iar scârţâitul de metal

Să nimicească sunetul melodios

Iar eu rămân în primăvară

Închid în gânduri toamna

Îngenunchez şi scriu pe frunze:

Trăiesc în primăvară!”



POEZIA DIN CARTEA „ATINGERI DE ARIPI” (Bacău: Ateneul scriitorilor, 2018)

În bucuria de a o ști pe mama alături

În foșnetele frunzelor

O mamă cu-n copil.

În aripi de porumbei

Un bunic cu-n nepot.

În armuri de viteză

Un tată cu-n fiu –

Joaca descoperirilor

În lumea ciclică

Important e să vezi deosebirea

Să retrăiești bucuria

Oricum ea va fi alta,

niciodată aceeași,

sincronizată în ochiurile timpului

sub coroana copacilor

în abisul tăcerii

Spațiile sar de pe o creangă pe alta

a anotimpurilor

Amețiți cădem pe zăpadă

și devenim îngeri

zburăm deasupra cerului

culcați pe pământ



Din pragul lumilor

Te-ai învelit în valuri de mare

În care n-ai învățat să înot

De la început sub apă

Apoi la distanță

Te-ai învelit cu brize de mare

În care m-ai învățat să respir

Și să-mi rețin respirația

Pentru a admira orizonturile

Te-ai învelit în raze de lumină

Ce picură din ceară

Le-am văzut cândva la răsărit

Prin frunze de arțar

***

Îți scoți platoșa vieții,

Femeie puternică,

Și cauți cu mâna,

Pipăi aerul,

Atingi neantul

Și sufletul se frământă

Urcă pe schelele filosofiei

Și-n empirismul ei

Ți se deschide Taina Morții

Sau Taina Vieții



Eterul de smirnă

Tatălui meu Serafim

Durerea nu lacrimă

Picură cu smirnă

Se simte eterul din suflet

Eterul care subminează comunivarea

Cu cei ce nu mai sunt.

Fotografia amintirii

Frapează prin amprentele emoţionale

Ce nu demult păreau secundare

Iar clopotele ştiau

Acum nu mai vor să sune

Tace Fiinţa

Moartea ne vorbeşte

Clepsidra timpului s-a intors

Pentru cronotopul de care nu ştim nimic

Să tăcem pentru a auzi

Lacrimile lumânărilor.



Macrameu din umbre

O iarnă cu nămeți

În crengile de gheață

Răsună clopoței

În fulgii princhindei

Cu țurțuri zgribuliți

Din maluri zdrențuroase

Se învelește-un râuleț

Ce se-ntrece cu cei de pe săniuș

Copacii fac cărare

În negrul lor contur

Și stufărișul desenează

Pe vânt coroane

Lei, valuri,

Iar pe zăpadă

Zâmbete

Imprimă

Căldura mâinilor.

Urmele vrăbiuțele

Fixează stele



Vântul îmi întoarce pagina

Textul mă ia din timp

Mă extrage și mă aplică pe foaie

Eu îmi desfac aripile

Și înțeleg că mi-ar plăcea să fiu cu aripi de lebădă

Pentru a dezlega forme

Pentru a savura reflecția

Și pentru a zbura cu gâtul drept

Aripile de lebădă rezistă la frig

și nu se topesc la cald

Să resist la răceala indeferenței

să nu mă topesc în aberații



Aripile îmi desfac eul

Foaia presează proiecții

Timpul mă ia din cuvinte





POEME INEDITE



Cartograful

Ești cartograful

care-mi folosește pielea

pentru a fixa traseul

comorii piraților

cunoști mii de țări

dar mâinile tale

șoptesc: comoară se află ascunsă

în pletele mele

și în fiecare noapte

aprinzi lumina

verifici harta

mă fixezi

între valurile oceanului voluptiv

08.01.2019



Vârtelnița emoției

Sunt timpuri

Când timpul se deschide

Realitatea constituie

Din multe realități

Fiecare celulă simte

Și toate simțurile construie un vârtej

În care inima mea

Aude inima ta

Timpul ne intersectează

Pulsul universului

Depinde de noi

Ieșim ținându-ne de mâina

Din timp

Și auzim muzica universului

Cântă zodiile

În alunițele de pe corp

14.01.2019



De ziua culturii

De ziua culturii

Scriitorii nu iau lăsat pe politicieni să vorbească

E timpul poeziei

Să o asculte cu sufletul

Nu numărându-și banii

De ziua culturii a vorbit poezia

15.01.2019



Îngerul bate la uşă în oraşul Chişinău

Am mers prin oraşul Chişinău

În căutarea unui loc romantic

Dar Chişinăul

s-a dezis de dragostea noastră

Şi-a transformat străzile

Într-un labirint

Cu biserici întunecate

Şi cu localuri cu mese rezervate

Nu era loc nici în parc.

Ploua, dar nu cu flori de tei

Nici păsări, nici pisici, nici câini

Oraşul îşi duse vietăţile în vacanţă.

Abia distingeam

Un îngeraş

Care bătea la uşă

Dar noaptea cortina nu dezvăluise scena zilei

Ne alunga Chişinăul acasă



Jocul

Uneori ziua pare extrem de lungă

Clipele sunt puse

În căsuţe separate

Fiecare cu obligaţia sa

Vine noaptea se lungeşte pe canapea

Ca un şarpe boa

Ne înghite grijile

Devenim micii ce vor jucării

Uităm de mâine şi ieri

Şi respirăm

Un mănunchi de azi în noapte



Senzații

În anumite sentimente

Apar senzații

Unii le spun acestora

fluturi în stomac”

Dar fluturii mei

Ies din inimă

Ei zboară, zboară

Peste lunci

Colorează poduri

Unii se odihnesc peste cărțile citite

Apoi mi se așează pe piele

Odată cu sărutările tale

Și inima mea ciopârțită în fluturi

Se adună cu fiecare sărutare



Frunze pe ramurile versurilor

Poeziile mele

Sunt frunze

Eu le scriu

Şi ele zboară

Printre cărţi, caiete

Voci zâmbete,

Atingeri...

Oare adunate

Vreodată

Vor constitui

Mitul vieţii mele?

Dar poezia

Este şi o privire

A momentului

O fracţiune

În care gândul

Se înşurubează

În carcasă

Emoţia o va perfecţiona

Îi va da ondulaţii

Energia va deranja

Dar anume ea

Este focul

Ce frige şi luminează

Energia, adună-mă

Nu mă lăsa fragmentată

Din gânduri şi senzaţii mă vreau înfiinţată





Atingerea tăcerii

Mă zgârâie cuvântul

Nu-l pot rosti

Atingerea adună sensuri

Tu laşi tăcerea

Să zâmbească

Între noi

Şi mâna ta

Începe se vorbească

19.08.2019



Cireșe de aur

Dragostea ta

M-a dus în grădină cu cireșe de aur

Eu miroseam a migdale

Tu – a cais

Cireșii de aur ne dăruiau aurul lor

Alchimic deveneam aur

Un peștișor de aur

Care îndeplinește dorințele

Pe care tu le scrii

Sărutând corpul meu

Ei și lui

Ei îi place

Întunericul

Din adâncimi

De mare

Lui – lumină

Multă-multă

Ce arde-n soare

Cum să se potrivească?

El ar deschide

Toate ferestrele

Ea ar trage

Perdelele

Cum să se țină de mâină?

El ține minte

Toate întâlnirile în date

Ea – atmosfera din toate localurile

Diferiți!

Dar ea

Caută umărul lui

El – șoldul ei pentru

A o sculpta

În fiecare noapte

28.02.2019


1Conf.univ.dr., Universitatea de Stat din Moldova, USM, Republica Moldova.


Refbacks

  • There are currently no refbacks.
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution 4.0 International License.