Danubius Universitas, Vol 1, No 1 (2019)

Abstract

E jumătatea lunii mai. În miez de zi ploioasă decolăm din Iași spre Cipru. În avionul plin, nu știu câți dintre noi suntem turiști și câți sunt, mai ales, români muncind acolo, dar venind pentru scurt răstimp acasă. Îi ghicești după cele cu care s-au încărcat. Unul dintre ei, vecin de fotoliu, ne mărturisește, soției și mie, că a venit în Insulă de 20 de ani, unde e căsătorit cu o localnică, având și un fiu născut cipriot. ”Iată, îmi spune, duc cu mine și ceva vin făcut de tata și plăcinte coapte de mama, că le port dorul. Părinții încă n-au apucat să mă vadă unde mi-am întocmit rostul. Mă întorc eu la ei din când în când. La început îmi era greu să trăiesc între două lumi. Totuși, cu anii, le-am împăcat în sufletul meu...”