Danubius Universitas, Vol 1, No 1 (2019)

Abstract

Lui Ghiță, ideea cultivării celui mai mare cartof din lume îi venise într-o zi, așa, pe la prânz...

Cârciuma, amplasată, ca în orice localitate respectabilă, în centrul comunei, era locul obligatoriu de întâlnire a tuturor bărbaților responsabili de destinele urbei, dar nu în ultimul rând, ale țării. Pe la mijlocul zilei, la o oră niciodată aceeași, aceștia se adunau de prin toate colțurile comunei, formând o procesiune tăcută, dar plină de credința în Bachus. Fiecare sătean avea locul său, dobândit prin moștenire de la taică-său, care la rândul său îl moștenise. Așezarea aceasta se constituise, de mult timp, într-un adevărat patrimoniu local. Prin anii `70, atunci când fosta cârciumă se dărâmase în urma inundațiilor, prima „instituție” reclădită în comuna calamitată fusese aceasta, botezată modern: restaurant, după 1990 devenit „Cafe bar”. La amenajarea interioară participaseră toți bărbații comunei, amplasând mesele și scaunele aidoma ca în vechea cârciumă, demonstrând perenitatea adevăratelor obiceiuri și valori locale.