Abstract
Ecoul revoluției din decembrie 1989 se stinsese. Evenimentele însă lăsaseră în loc oadevărată efervescență creatoare. Tranziția începuse, iar oamenii, mulți dintre ei rămași fărălocuri de muncă, erau cuprinși de febra înființării-desființării unor unității productive, dinpăcate fără o analiză temeinică, care să dovedească că acțiunile lor erau, într-adevăr, necesare.Dar timpurile mergeau deja într-o anume direcție. Odată pornit, tăvălugul istoriei pornise, cutoată puterea, către înnoirea societății și a economiei, pe care o moștenise de la vechiul regimpolitic. Dacă ar fi fost după mine, cu totul altfel s-ar fi petrecut lucrurile. Nu aș fi mers îndirecția privatizării cu orice preț, de parcă voiam să scăpăm de tot ce construisem până atunci,de tot ce dobândisem, adesea ori cu eforturi supraomenești.