Abstract
Iată-mă, după ceva mai mult de 60 de ani, din nou în Maramureşul legendar. Atunci,soseam la Moisei cu părinţii şi fraţii pentru câteva zile, întâmpinaţi de un călugăr, vechiprieten de-al Tatei. Mă marcase puternic podoaba verde-verde a locului şi o aşezare alucrurilor, pe care o vedeam fără însă a o înţelege prea bine. Veneam din Iaşul purtând încărănile bombardamentelor din ’44, cu străzi pe jumătate blocate de molozul ruinelor. Multăveme m-am refugiat apoi în amintirea compensatorie a acelei iniţiatice călătorii.