În viziunea lui Carl Gustav Jung, inconștientul colectiv reprezintă o componentă a psihicului, diferită de inconștientul personal. Acesta din urmă, există datorită experienței personale a individului. Conținuturile inconștientului personal – amintiri pierdute, reprezentări neplăcute, percepții subliminale - au fost mai întâi, conștiente; apoi, ele și-au pierdut din intensitate, ajungând să dispară din conștiință prin uitare sau refulare (uitare intenționată). „Din inconștient se ridică noi reprezentări și tendințe, care trec în conștiință; vorbim în acest caz de idei subite și de impulsuri.” După Jung, conștiința apare din inconștient „ca o insula din mare” . Mai mult, însăși cultura reprezintă un maxim de conștiență posibilă.